Este posibil să amânăm timpul morții, sau chiar să trăim pentru totdeauna? Încă nu, și poate, niciodată.
Cercetătorii care doresc să afle secretul nemuririi sunt relativ rari. Scopul mai realist urmărit de majoritatea oamenilor de știință este îmbunătățirea calității vieții la vârste cât mai înaintate.
Chiar dacă speranța de viață a crescut în România cu 1 an, avem a treia cea mai scăzută speranță de viață din UE. Mai mult, 28% dintre populație de peste 65 ani are cel puțin două boli cronice ce ar putea fi prevenite (statistica include Alzheimer, cancer, boli cronice ale rinichilor și plămânilor, diabet, boli cardiovasculare, fracturi de șold, Parkinson, AVC, artrită reumatoidă și osteoartrită). Studiu
Senescența celulară
Dincolo de riduri și pete maronii de pe piele, vârsta este asociată în special cu o prevalență semnificativă a bolilor, precum cancerul, patologiile cardiovasculare sau neurodegenerative. Una dintre explicațiile acestui declin al funcțiilor fiziologice se datorează senescenței celulare, adică capacității noastre limitate de a repara, regenera și înlocui celulele deteriorate.
Unul dintre markerii acestei alterari celulare este scurtarea telomerilor, bucăți de ADN situate la capetele cromozomilor. De-a lungul vieții unui organism, celulele sănătoase se divid pentru a se replica. Această facultate replicativă se epuizează în timp. Două opțiuni sunt apoi disponibile pentru celule: apoptoza, care echivalează cu moartea controlată sau senescența. În acest din urmă caz, celulele păstrează activitatea metabolică, dar sub altă formă. „Găsim aceste celule senescente în multe organe îmbătrânite și prezintă cel mai adesea o scurtare a telomerilor”, raportează Bertrand Friguet, biolog.
Chiar dacă ne apără de multiplicarea anarhică a tumorilor maligne, senescența celulară duce totuși la inflamație, din cauză secreției de citokine proinflamatorii. Atunci când sunt prea abundente, aceste molecule creează leziuni. În cele din urmă, combinația dintre deficiența instrumentelor de protecție celulară și apariția fenomenelor morbide contribuie la slăbirea organelor. Bertrand Friguet observă, totuși, că „capacitățile de reparare ale celulelor variază nu numai de la un organism la altul, ci și de la un organ la altul”. De fapt, deși înaintarea în vârstă este însoțită de o formă de vulnerabilitate atât fizică, cât și psihologică, organele nu se deteriorează dintr-o dată.
Un bun exemplu îl constituie mușchii. Odată cu senescența, musculatura se modifică. Masa slabă este inlocuita treptat de țesut adipos care, printr-o succesiune de mecanisme, va încetini sinteza proteinelor de care muschiul are nevoie pentru a se menține. Fibrele musculare cu contracție rapidă (tip 2) lasă treptat locul fibrelor cu contracție lentă (tip 1). Ca urmare, puterea musculară scade și ea, ducând la o pierdere a mobilității funcționale, în special la persoanele sedentare. De asemenea, cartilajele și densitatea minerală osoasă tind să se subțieze destul de devreme, din cauza scăderii celulelor cartilajului și a hormonilor, în special la femeile de peste 50 de ani, după menopauză. Pe partea arterială, elastina, o proteină care conferă elasticitate țesuturilor, precum pielea, devine din ce în ce mai rară. Drept urmare,vasele de sânge devin rigide, de unde riscul de hipertensiune, adaugă profesorul Salles, președinte al Societății Franceze de Geriatrie și Gerontologie (SFGG).
Unul dintre cele mai rezistente organe este stomacul. Acesta nu se modifică, aciditatea rămâne aceeași indiferent dacă avem 20 sau 90 de ani. Doar mușchii tractului digestiv încetinesc, inclusiv cei ai colonului. Sistemul respirator rezistă și el destul de bine, suficient în orice caz pentru a desfășura activități de zi cu zi fără disconfort. Aceeași observație și pentru creier: „Chiar dacă performanța creierului este puțin mai lentă, îmbătrânirea nu afectează creierulș nici măcar capacitățile de memorare”, notează medicul geriatru.
Organismul nu este doar o pungă de organe, iar organele nu sunt doar pungi de celule. Există mai multe interconexiuni, adaugă Bertrand Friguet. În cele din urmă, îmbătrânirea este unul dintre cele mai bune exemple de interacțiuni dintre genom și mediu.” Dacă este inevitabil, traiectoria ei rămâne, în cea mai mare parte, imprevizibilă.
Promisiunile științei
Dacă speranța de a trăi pentru totdeauna sau, cel puțin, de a amâna semnificativ momentul morții, a alimentat întotdeauna imaginația autorilor SF, știința a luat în serios subiectul abia recent. Primele gene care au un impact asupra îmbătrânirii au fost descoperite la începutul anilor 1990, iari în deceniul următor au apărut primele indicii care sugerează că am putea prelungi viața umană. De aproximativ cincisprezece ani, munca de cercetare s-a multiplicat în diverse direcții, atât în structuri publice, cât și în laboratoare private, pentru a dezvălui misterele îmbătrânirii și a limita stigmatizarea acesteia. Din 2013, există un consens științific asupra existenței unor markeri care permit monitorizarea evoluției îmbătrânirii.
Eliminarea celulelor senescente
O cale pentru încetinirea îmbătrânirii este găsirea de molecule capabile să suprime celulele senescente care se acumulează în organism și induc efecte nocive. Aceste molecule - senolitice - încep să fie identificate, în special printre medicamentele deja prescrise pentru alte afecțiuni. Au fost deja identificate peste douăzeci de senolitice, cum ar fi datasinib, un medicament împotriva cancerului și quercetina, un flavonoid cu proprietăți antioxidante. Alte echipe sunt interesate de senoterapii: molecule care nu distrug celulele senescente, ci le reduc secretiile de factori nocivi.
Alungirea telomerilor
Cu fiecare ciclu de diviziune celulară, capetele cromozomilor - telomerii - se scurtează. Când telomerii ating o dimensiune limită celula intră în senescență. Enzima telomeraza ar putea inversa acest fenomen prin alungirea telomerilor. Testele cu rozătoare par să arate o creștere a speranței de viață. Cu toate acestea, nu trebuie să ne așteptăm la miracole: „Telomeraza este relevantă în celulele care suferă numeroase diviziuni de-a lungul vieții, precum celulele hepatice. Dar extinderea dimensiunii telomerilor are un impact redus asupra celulelor care se divid puțin, cum ar fi celulele neuronale”, susține Hugo Aguilaniu.
Factori de mediu
Dincolo de inversarea unor mecanisme biologice, oamenii de știință se uită și la factori de mediu care sunt în controlul nostru și care ne-ar putea ajuta să trăim mai mult.
Restricția calorică
Printre principalele domenii de cercetare se numără calea restricției calorice. Atunci când celulele detectează o sursă de stres, cum ar fi o reducere a aportului nutrițional, ele pun la dispoziție sisteme de apărare, inclusiv detoxifiere și instrumente alternative de metabolism, pe scurt, protecție celulară care le permite să reziste mai mult timp . Dar acest lucru are un cost: energia dezvoltată pentru a proteja împotriva stresului va împiedica capacitățile de reproducere. Prin urmare, vei trăi mai mult, dar există posibilitatea unei funcții de reproducere mai puțin eficiente.
Exercițiu fizic zilnic
Exercițiile regulate stimulează circulația sângelui, îmbunătățesc funcția cardiacă și respiratorie, și contribuie la menținerea flexibilității și forței musculare. De asemenea, activitatea fizică eliberează endorfinele, hormonii "fericirii", care reduc stresul și îmbunătățesc starea de spirit. Prin promovarea unui metabolism sănătos și a unei compoziții corporale echilibrate, exercițiile fizice zilnice pot ajuta la prevenirea unor afecțiuni precum osteoporoza, diabetul și bolile cardiovasculare.
Suplimente anti-îmbătrânire
Suplimentele pot juca un rol important în încetinirea procesului de îmbătrânire și degradare a organismului atunci când sunt utilizate în mod corespunzător și în combinație cu un stil de viață sănătos.
Anumite suplimente, precum NMN (nicotinamid mononucleotid) și resveratrolul, au captat atenția datorită potențialului lor de a sprijini sănătatea și de a încetini procesul de îmbătrânire. NMN-ul este un precursor al NAD+, o moleculă esențială pentru funcționarea adecvată a celulelor și pentru producerea de energie. Prin susținerea nivelurilor de NAD+, NMN-ul poate contribui la regenerarea și repararea celulelor, oferind protecție împotriva deteriorării și îmbătrânirii. Resveratrolul, găsit în unele fructe și legume, precum strugurii și fructele de pădure, are proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, care pot ajuta la combaterea stresului oxidativ și la protejarea împotriva bolilor legate de îmbătrânire. TMG (trimetilglicină) este un alt supliment care poate sprijini sănătatea metabolică și cardiovasculară, contribuind la metabolizarea homocisteinei și la menținerea nivelurilor adecvate de metionină în organism. În timp ce cercetările continuă să exploreze efectele și beneficiile acestor suplimente, este important să se abordeze utilizarea lor cu prudență și să se consulte întotdeauna un profesionist în domeniul sănătății înainte de a le introduce în regimul de suplimentare zilnic.
Îmbunătățirea somnului
Somnul joacă un rol esențial în menținerea sănătății și încetinirea procesului de îmbătrânire și degradare a organismului. În timpul somnului, corpul are oportunitatea de a se repara și regenera la nivel celular, consolidând amintiri și reechilibrând hormonii. Un somn adecvat este crucial pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar, ceea ce poate ajuta la prevenirea bolilor și a proceselor inflamatorii asociate cu îmbătrânirea. De asemenea, somnul profund și de calitate contribuie la reglarea nivelurilor de stres și la reducerea riscului de afecțiuni cardiovasculare. Pe termen lung, un somn regulat și odihnitor poate sprijini sănătatea cognitivă și poate reduce riscul de declin cognitiv asociat cu vârsta. Prin urmare, prioritizarea unui somn adecvat este esențială pentru a încetini procesul de îmbătrânire și pentru a menține o stare optimă de sănătate și bunăstare pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Viață socială activă
Dacă ne uităm la "blue zones", regiunile din lume cu cei mai longevivi oameni, care trăiesc până la vârste înaintate, sănătoși și fericiți, vedem că aceste comunități sunt caracterizate de conexiuni sociale puternice, interacțiuni sociale frecvente și un simț profund al scopului și al comunității. Prin menținerea legăturilor sociale, participarea activă în comunitate și implicarea în activități care aduc satisfacție și împlinire personală, oamenii își mențin sănătatea mentală și emoțională, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra stării lor generale de sănătate. Acest sentimentul de apartenență contribuie la reducerea nivelului de stres, la îmbunătățirea stimei de sine și la promovarea unui echilibru emoțional. Toate acestea contribuie la un proces încetinit de îmbătrânire și degradare. Astfel, adoptarea unui stil de viață social activ și plin de sens poate fi un factor crucial în promovarea sănătății pe termen lung și în sprijinirea unei vieți îndelungate și fericite.
Comments